Porcușorul carpatic – un pește discret, dar valoros pentru ecosistemele montane ale României

Porcușorul carpatic (Romanogobio uranoscopus), cunoscut și sub denumirea regională de „porcușor de munte” sau „porcușor de izvor”, este un pește de mici dimensiuni, endemic Europei de Est, care trăiește în apele curate și repezi din zonele montane ale Carpaților.

Deși nu este cunoscut publicului larg și nu are o valoare economică directă, porcușorul carpatic are o importanță ecologică deosebită, fiind un bioindicator al calității apelor dulci din România.

• Descriere și recunoaștere

Porcușorul carpatic este un pește mic, cu o lungime ce variază între 8 și 12 cm, rar depășind 15 cm. Are un corp alungit, ușor turtit lateral, acoperit cu solzi mici și strălucitori.

Culoarea sa este maronie-cenușie pe spate, cu reflexe verzui sau aurii pe laterale și o burtă deschisă la culoare. Un detaliu distinctiv este poziția ochilor, ușor orientați în sus – de unde și denumirea științifică uranoscopus, care înseamnă „cel care privește spre cer”.

Specia este adesea confundată cu alte ciprinide de talie mică, însă se deosebește prin desenul specific al solzilor și comportamentul său bentonic – adică trăiește aproape de fundul râurilor, în zone cu pietriș și apă oxigenată.

• Habitat și răspândire

Porcușorul carpatic preferă apele reci, limpezi și curgătoare ale râurilor montane, în special în bazinul superior al Oltului, Mureșului și Târnavelor. Este întâlnit în Transilvania și zonele subcarpatice, unde curenții de apă sunt rapizi, iar fundul râului este alcătuit din pietriș, bolovani și nisip grosier.

Acest pește este foarte sensibil la poluare și la modificările de temperatură ale apei, ceea ce îl face un indicator natural excelent pentru sănătatea ecosistemului. Dacă porcușorul carpatic dispare dintr-o zonă, este un semnal clar că respectivul curs de apă este afectat de factori de stres ecologic, cum ar fi poluarea cu detergenți, pesticide sau scurgeri industriale.

• Comportament și reproducere

Porcușorul carpatic se hrănește cu microorganisme bentonice – larve de insecte, viermi acvatici, mici crustacee – pe care le găsește pe fundul râului. Este un pește pașnic, care trăiește în bancuri mici și evită curenții foarte puternici.

Perioada de reproducere are loc primăvara, când temperatura apei depășește 10°C. Femela depune icrele în crăpăturile dintre pietre, iar masculul le păzește până la eclozare. Această strategie de reproducere oferă un avantaj în fața prădătorilor, însă este vulnerabilă la modificările rapide ale nivelului apei și la lucrările de regularizare a râurilor.

• Importanță ecologică și conservare

Porcușorul carpatic nu este valoros din punct de vedere economic, dar joacă un rol important în ecosistemele montane. Este o verigă esențială în lanțul trofic, fiind hrană pentru păstrăv, lostriță sau vidră, și contribuind la echilibrul populațiilor de nevertebrate acvatice.

Din păcate, această specie este afectată de fragmentarea habitatelor, poluarea cu sedimente și lipsa coridoarelor ecologice. Barajele, microhidrocentralele și defrișările din apropierea râurilor montane contribuie la scăderea drastică a populațiilor locale de porcușor carpatic.

În prezent, specia este protejată în anumite arii naturale și este monitorizată de specialiștii în biodiversitate. Măsurile de conservare includ menținerea cursurilor de apă naturale, limitarea lucrărilor hidrotehnice invazive și reabilitarea habitatelor afectate.

Un simbol tăcut al apelor curate

Deși discret și necunoscut pentru majoritatea oamenilor, porcușorul carpatic este un simbol al apelor neatinse de poluare și al echilibrului natural din Carpați. Protejarea acestei specii nu înseamnă doar salvarea unui mic pește, ci și asigurarea unui viitor sănătos pentru râurile montane și pentru toate ființele care depind de ele.