Pielea uscată iarna, mâinile crăpate și eczema care mănâncă noaptea, îngrijite cu dușuri scurte și creme grase

Pielea uscată iarna pierde apă prin aerul din casă

Stratul de la suprafața pielii e construit ca un zid: celulele sunt cărămizile, iar grăsimile dintre ele, în special ceramidele, mortarul. Cât timp zidul e întreg, apa rămâne înăuntru, iar iritanții, afară. Iarna, 2 lucruri îl macină în același timp. Aerul rece de afară reține puțină umezeală, iar cel din apartamentele încălzite coboară des sub 30% umiditate, mult sub pragul de confort al pielii, de 40-50%.

Pielea începe să se strângă, se cojește fin, mănâncă, iar pe gambe apare desenul acela de pământ crăpat. Odată cu vârsta, producția de grăsimi scade, de aceea problema se agravează după 50-60 de ani.

Dușul fierbinte și regula celor trei minute

Apa fierbinte și săpunul topesc tocmai grăsimile din „mortar”. Un duș lung, opărit, urmat de frecare cu prosopul, lasă pielea mai uscată decât înainte. Dermatologii recomandă 5-10 minute, cu apă călduță, o singură dată pe zi.

Săpunul clasic are un pH alcalin, departe de aciditatea naturală a pielii, de aproximativ 5,5. Gelurile fără săpun, cu pH apropiat de al pielii și fără parfum, curăță mai blând. Nici ele nu sunt necesare pe tot corpul: axilele, zona intimă și picioarele au nevoie de produs zilnic, restul, de cele mai multe ori, doar de apă. După duș, pielea se tamponează, nu se freacă.

Momentul în care se aplică o cremă contează aproape cât crema însăși. Pusă în primele 3 minute după duș, pe pielea încă ușor umedă, sigilează apa abia absorbită. Pusă pe pielea complet uscată, o oră mai târziu, face mult mai puțin. O dată pe zi este minimul în sezonul rece, iar pe zonele cu probleme, de 2 ori.

Loțiune, cremă sau unguent

Diferența dintre ele este proporția de apă și de grăsime. Loțiunile sunt apoase, se întind ușor, se absorb repede și ajung vara. Cremele sunt mai consistente. Unguentele, foarte grase, lucioase, sunt cele mai eficiente pe pielea foarte uscată și crăpată, dar mai puțin plăcute la purtat.

Pe etichetă se caută 3 familii de ingrediente. Cele care atrag apa: glicerina, ureea în concentrație de 5-10%, acidul hialuronic. Cele care refac mortarul: ceramidele, untul de shea. Cele care formează o peliculă la suprafață: vaselina, uleiurile minerale, ceara. Banala vaselină rămâne unul dintre cei mai buni ocluzivi cunoscuți și reduce aproape complet pierderea de apă prin zona acoperită.

Parfumul și uleiurile esențiale, plăcute la miros, sunt printre primele cauze de iritație. Pentru o piele deja uscată, produsele fără parfum sunt alegerea sigură.

Mâinile crăpate și buzele

Mâinile au puține glande care produc grăsime și sunt spălate de zeci de ori pe zi. Crema de mâini se pune după fiecare spălare, nu doar seara, iar un tub lângă chiuvetă și altul în geantă fac obiceiul mai ușor. La spălatul vaselor și la curățenie se poartă mănuși de cauciuc, ideal cu o pereche subțire de bumbac pe dedesubt. Afară, mănușile se pun înainte de a ieși din casă, nu după ce mâinile au înghețat. Pentru fisurile dureroase de la vârful degetelor, tratamentul de noapte dă rezultate în câteva zile: un strat gros de unguent și mănuși de bumbac până dimineața. Buzele nu au deloc glande sebacee. Linsul le udă o secundă și le usucă pe urmă, fiindcă saliva se evaporă și irită. Un balsam simplu, cu ceară sau vaselină, fără arome și fără mentol, aplicat des, este tot ce le trebuie.

Aerul, hainele și detergentul

Un umidificator în dormitor, curățat după instrucțiuni, sau măcar un vas cu apă pe calorifer și rufele puse la uscat în casă ridică umiditatea. Un higrometru ieftin arată dacă s-a ajuns la 40-50%.

Lâna și fibrele sintetice aspre, purtate direct pe piele, zgârie și întrețin mâncărimea. Un strat de bumbac dedesubt rezolvă problema. Detergentul fără parfum și renunțarea la balsamul de rufe ajută pielea sensibilă mai mult decât s-ar crede. Apa băută contează pentru sănătate în general, dar 2 litri pe zi nu repară, singuri, o barieră cutanată deteriorată.

Eczema, când uscăciunea devine boală

Dermatita atopică, numită popular eczemă, este mai mult decât piele uscată. Apar plăci roșii, aspre, uneori umede, cu o mâncărime intensă, mai rea noaptea. La copii, locurile tipice sunt obrajii, pliurile coatelor și ale genunchilor. La adulți, mâinile, pleoapele, gâtul.

Afectează între 10 și 20% dintre copii și un procent mai mic de adulți și apare adesea în aceleași familii cu astmul și cu rinita alergică. Evoluează în pusee, cu perioade bune și rele.

Baza tratamentului este aceeași îngrijire de mai sus, făcută zilnic, și în perioadele bune: emolient din belșug, de 2 ori pe zi. În pusee, medicul prescrie creme cu cortizon, pe perioade scurte. Teama de cortizon îi face pe mulți părinți să le aplice prea puțin și prea rar, ceea ce prelungește puseul. Folosite corect, sub îndrumare, sunt sigure. Scărpinatul rupe pielea și întreține cercul, așa că unghiile se taie scurt, iar noaptea ajută pijamalele din bumbac și camera răcoroasă.

Când e nevoie de dermatolog

O piele uscată obișnuită se ameliorează vizibil în una-două săptămâni de îngrijire consecventă. Dacă nu se întâmplă asta, dacă apar fisuri care sângerează, zone care zemuiesc ori se acoperă cu cruste gălbui, semn de infecție, sau dacă mâncărimea strică somnul, e timpul pentru un consult.

Mâncărimea întinsă pe tot corpul, fără nicio erupție vizibilă, mai ales la o persoană în vârstă, nu se pune automat pe seama iernii. Uneori are în spate tiroida, rinichii, ficatul, diabetul sau un medicament început de curând, iar câteva analize simple, cerute de medicul de familie, lămuresc dacă pielea e singura care are nevoie de atenție.