Conjunctivita neonatala este o infectie sau iritatie a partii albe a ochiului nou-nascutului si a interiorului pleoapei. Este o problema destul de frecventa, a carei forma cea mai grava este cauzata de gonoree.

Care sunt semnele si simptomele conjunctivitei la nou-nascuti?

La nou-nascutii cu conjunctivita, partea alba a ochiului este roz sau rosu. De asemenea, se pot vedea:

• o descarcare groasa care arata ca puroi;
• umflarea pleoapei, care poate fi rosie;
• un flux de lichid.

Care este cauza conjunctivitei?

• expunerea la substante chimice sau la un iritant (cum ar fi picaturi pentru ochi sau sapun);
• blocarea conductelor de lapte (conductele din care curg lacrimile),
• bacterii transmise de vaginul mamei in timpul nasterii,
• alte bacterii sau virusi dobanditi dupa nastere de la un membru al familiei sau de la altcineva care are un contact strans cu copilul.

In majoritatea cazurilor, conjunctivita este o boala usoara care va disparea singura. Cu toate acestea, poate fi grava la nou-nascuti daca este cauzata de o infectie cu transmitere sexuala. Acest lucru se poate intampla daca mama are o infectie cu transmitere sexuala care nu a fost tratata si copilul a fost infectat la nastere.

Doua infectii cu transmitere sexuala pot fi responsabile:

• Gonoreea: daca un copil are conjunctivita cauzata de gonoree si nu este tratat imediat, acesta poate avea cicatrici permanente pe ochi si poate orbi.
• Chlamydia: Adesea, un copil care este infectat cu Chlamydia la nastere va contracta conjunctivita. Din fericire, acest tip de conjunctivita nu provoaca cicatrici sau orbire. Cu toate acestea, bebelusii pot face pneumonie chlamidiala (o infectie a plamanilor). Pneumonia provoaca tuse si respiratie rapida.

Cand trebuie tratat copilul pentru conjunctivita?

Daca gravida este testata imediat dupa nastere si are gonoree, bebelusul va fi tratat imediat. In acest fel, bebelusul nu va avea conjunctivita si nu va avea leziuni permanente ale ochilor. Bebelusii expusi la chlamydia in timpul nasterii trebuie monitorizati indeaproape pentru a observa orice semn de infectie. Doar bebelusii care prezinta astfel de semne vor fi tratati.

Icterul la nou-nascuti apare atunci cand un copil are un nivel ridicat de bilirubina in sange. Bilirubina este o substanta galbena pe care corpul o produce in urma inlocuirii celulelor rosii deteriorate. Icterul fiziologic apare de obicei la 24 pana la 48 de ore dupa nastere.

Acesta nu este o boala in sine si nu este contagios. De cele mai multe ori, este mai degraba un mecanism de adaptare la viata din afara uterului.

Fatul are nevoie de mai multe celule rosii din sange decat nou-nascutul pentru a se dezvolta. La nastere, distrugerea acestui exces de celule rosii din sange determina cresterea rapida a nivelului de bilirubina din sange, un pigment de culoare portocalie in sange, ceea ce determina ingalbenirea pielii si a albului ochilor. Ficatul unui bebelus, care este inca imatur la nastere, poate avea probleme cu eliminarea excesului de bilirubina din scaun. De asemenea, acest pigment confera culoarea galbena scaunelor bebelusilor.

Icterul fiziologic nu are de obicei consecinte negative, iar nivelul bilirubinei revine la normal in decurs de 1 sau 2 saptamani. Corpul nou-nascutului va putea elimina singur surplusul de bilirubina.

Cum se trateaza icterul?

In majoritatea cazurilor, nu este necesar niciun tratament. Cu toate acestea, se recomanda sa se alapteze sau sa se hraneasca bebelusul de 8 pana la 12 ori la fiecare 24 de ore de la nastere. Laptele ii va da ficatului suficienta energie pentru a elimina excesul de bilirubina.

Pe de alta parte, daca medicul se teme de icter grav, va efectua examinari suplimentare. El poate prescrie un tratament cu fototerapie. Bebelusul va fi asezat sub o lampa fluorescenta timp de cateva ore pe zi. Aceasta lumina promoveaza eliminarea bilirubinei. Ochii lui vor fi protejati de lumina cu ajutorul ochelarilor. Acest tratament poate necesita internarea nou-nascutului pentru cateva zile.

In unele cazuri, de exemplu, cand grupele de sange ale mamei si ale copilului sunt incompatibile, medicul ii va oferi bebelusului anticorpi intravenos sau, in cazuri rare, va face transfuzii de sange.