Educatia pozitiva este o abordare care isi propune sa dezvolte la copii abilitati socio-emotionale esentiale, precum si sentimentul de a fi capabil. Nu este vorba de o educatie laxa in care totul este permis, ci de combinarea fermitatii, bunavointei si incurajarii pentru a ajuta copilul sa devina un adult implinit, responsabil si autonom.

Neurostiintele afective si sociale evidentiaza beneficiile acestei abordari pentru dezvoltarea armonioasa a creierului. Potrivit acestora, educatia pozitiva promoveaza dobandirea abilitatilor academice si sociale ale copilului. Cuvintele de ordine sunt incurajare, bunatate si fermitate.

• Incurajare

Incurajarea ajuta la insuflarea fortei si curajului copilului, astfel incat acesta sa-si dezvolte sentimentul de a fi capabil, stima de sine. Nu exista un singur mod in care parintele poate incuraja. De fiecare data trebuie sarbatorit mai degraba progresul decat rezultatul, de fiecare data se vor cauta solutii impreuna cu copilul, iar acesta trebuie ascultat fara judecata.

• Incurajarea il face pe copil sa se simta capabil si inteles

Nu-si poate lega sireturile? Parintii nu trebuie sa alerge pentru a-l ajuta. Ei trebuie sa-i ofere ocazia sa invete si sa isi dezvolte abilitatile, chiar daca esueaza, nu va inceta sa progreseze pana nu va reusi.

• Bunavointa

Bunavointa este o legatura cu lumea copilului, cu nevoile lui, cu functionarea lui, cu stadiul lui de dezvoltare. Se ia in considerare copilul, astfel incat acesta sa castige incredere in sine, de exemplu, folosind intrebarea care permite explorarea: ,,Ce s-a intamplat? Ce incerci sa faci? Cum o vei face? De ce ai nevoie pentru a reusi in aceasta sarcina?”etc.

• Fermitate

Fermitatea, o notiune inseparabila de bunavointa, este respectul pentru adult, pentru instructiuni, pentru regulile vietii in societate. Pentru ca da, este vorba de a da instructiuni clare mai degraba decat de a impune, ordona sau realiza lucrurile. De ce sa i se spuna „Du-te la masa!” Cand i s-ar putea spune „Am nevoie de ajutorul tau: ai putea pune masa in timp ce termin gatitul, te rog?”

Este vorba aici de a incuraja contributia copilului, intotdeauna cu ideea de a-l ajuta sa-si dezvolte sentimentul de a fi capabil. Contributia promoveaza si sentimentul de apartenenta necesar fiecarei fiinte umane.