Educatia pozitiva este o abordare care isi propune sa dezvolte la copii abilitati socio-emotionale esentiale, precum si sentimentul de a fi capabil. Nu este vorba de o educatie laxa in care totul este permis, ci de combinarea fermitatii, bunavointei si incurajarii pentru a ajuta copilul sa devina un adult implinit, responsabil si autonom.

Neurostiintele afective si sociale evidentiaza beneficiile acestei abordari pentru dezvoltarea armonioasa a creierului. Potrivit acestora, educatia pozitiva promoveaza dobandirea abilitatilor academice si sociale ale copilului. Cuvintele de ordine sunt incurajare, bunatate si fermitate.

• Incurajare

Incurajarea ajuta la insuflarea fortei si curajului copilului, astfel incat acesta sa-si dezvolte sentimentul de a fi capabil, stima de sine. Nu exista un singur mod in care parintele poate incuraja. De fiecare data trebuie sarbatorit mai degraba progresul decat rezultatul, de fiecare data se vor cauta solutii impreuna cu copilul, iar acesta trebuie ascultat fara judecata.

• Incurajarea il face pe copil sa se simta capabil si inteles

Nu-si poate lega sireturile? Parintii nu trebuie sa alerge pentru a-l ajuta. Ei trebuie sa-i ofere ocazia sa invete si sa isi dezvolte abilitatile, chiar daca esueaza, nu va inceta sa progreseze pana nu va reusi.

• Bunavointa

Bunavointa este o legatura cu lumea copilului, cu nevoile lui, cu functionarea lui, cu stadiul lui de dezvoltare. Se ia in considerare copilul, astfel incat acesta sa castige incredere in sine, de exemplu, folosind intrebarea care permite explorarea: ,,Ce s-a intamplat? Ce incerci sa faci? Cum o vei face? De ce ai nevoie pentru a reusi in aceasta sarcina?”etc.

• Fermitate

Fermitatea, o notiune inseparabila de bunavointa, este respectul pentru adult, pentru instructiuni, pentru regulile vietii in societate. Pentru ca da, este vorba de a da instructiuni clare mai degraba decat de a impune, ordona sau realiza lucrurile. De ce sa i se spuna „Du-te la masa!” Cand i s-ar putea spune „Am nevoie de ajutorul tau: ai putea pune masa in timp ce termin gatitul, te rog?”

Este vorba aici de a incuraja contributia copilului, intotdeauna cu ideea de a-l ajuta sa-si dezvolte sentimentul de a fi capabil. Contributia promoveaza si sentimentul de apartenenta necesar fiecarei fiinte umane.

Nevoia unui parteneriat pentru educatie intre parinti si scoala este acum recunoscuta de autoritatile publice. Sistemul legislativ, in general, este, de asemenea, pus in aplicare. La nivel practic, lucrurile par uneori mai dificile. Scoala trebuie sa gaseasca solutii pentru a reduce barierele care impiedica accesul parintilor. Este important ca acestia sa fie primiti, sa se simta confortabil – intalnirea sa fie egala, cu respect si incredere.

Potrivit expertilor, unul dintre motivele pentru care parintii evita intalnirea cu scoala este teama de a nu fi judecati dupa comportamentul copilului lor. Chemarea unui parinte la scoala este adesea asociata cu o problema, o urgenta. Intalnirile raman concentrate pe ceea ce nu merge bine si acest lucru creeaza dificultati de comunicare. O atitudine mai pozitiva din partea profesorilor i-ar ajuta pe parinti sa se implice mai mult in viata scolara.

Sunt necesare eforturi speciale pentru a atrage parintii defavorizati si imigranti la scoala. Acesta este motivul pentru care formarea in relatiile interculturale trebuie sa faca parte din educatia profesorilor. Diferitele formule aplicate de scoli au avut succes si merita sa fie mai raspandite: cafeaua dimineata la gradinita cu mamele, intalniri pe subiecte de interes pentru tati, intalniri in afara scolii, in cartierele in care locuiesc familiile de imigranti.

Pregatirea parintilor trebuie realizata la nivel individual si colectiv (asociatii). Din pacate, mijloacele care provin din contributiile familiei si ajutorul guvernamental sunt incerte si greu de obtinut si, in orice caz, insuficiente pentru a asigura o pregatire corecta.

Comunicarea este, de asemenea, necesara in cazul unor probleme precum violenta la scoala. Rareori acesta este un fenomen aparut din vina scolii sau a parintilor. Acesta este motivul pentru care acuzatiile reciproce nu sunt de folos – astfel, dialogul este esential.

In relatiile lor cu parintii, scolile trebuie sa fie constiente de timpul liber al celor care lucreaza, astfel, intalnirile organizate trebuie in avans comunicate.

Revolutia IT creeaza noi posibilitati de comunicare. Datorita internetului, interactiunea dintre parinti si profesori poate fi considerabil facilitata. Ei pot fi mai bine informati despre politicile scolare si programa scolara – sa cunoasca si sa monitorizeze dezvoltarea copilului lor si sa sugereze idei. Acestea fiind spuse, comunicarea electronica nu ar trebui sa inlocuiasca insa, contactul uman.