Dinții sunt supuși zilnic unor forțe mecanice și chimice, iar în timp pot suferi modificări vizibile. Uzura dentară reprezintă pierderea progresivă a țesuturilor dure dentare – smalț și dentină – fără implicarea bacteriilor, spre deosebire de carii.

Este un fenomen des întâlnit la adulți, dar poate apărea și la tineri, în special atunci când există factori favorizanți precum alimentația, bruxismul sau igiena deficitară.

• Abrasia dentară

Abrasia este o formă de uzură mecanică, cauzată de factori externi. Apare frecvent la pacienții care folosesc o tehnică de periaj agresivă sau o periuță cu peri duri. În timp, abraziunea produce șanțuri vizibile la baza dinților, în special pe partea exterioară a incisivilor și caninilor.

• Atriția dentară

Atriția se produce prin frecarea directă a dinților între ei, cel mai adesea în cazul bruxismului (scrâșnirea dinților). Această formă de uzură este vizibilă prin suprafețe plate pe vârful dinților și scurtarea coroanelor dentare. Pe lângă efectul estetic neplăcut, atriția poate cauza sensibilitate dentară și dureri la nivelul articulației temporo-mandibulare.

• Eroziunea dentară

Eroziunea are o cauză chimică, determinată de contactul prelungit al smalțului cu acizi. Aceștia pot proveni din alimentație – sucuri carbogazoase, citrice, dulciuri – sau din probleme medicale precum refluxul gastro-esofagian și vărsăturile repetate. Eroziunea se manifestă prin suprafețe dentare netede, cu smalț subțiat, iar dinții devin mai sensibili la alimente reci sau dulci.

• Abfracția dentară

Abfracția este mai puțin cunoscută și apare ca urmare a forțelor excesive aplicate asupra dinților, de obicei prin mușcătura incorectă sau prin obiceiuri de tip bruxism. Aceasta se manifestă prin pierderi de smalț în zona cervicală a dintelui (lângă gingie), având un aspect de „crestătură” în formă de pană.

• Impactul uzurii dentare asupra sănătății

Chiar dacă la început poate părea doar o problemă estetică, uzura dentară netratată poate duce la:

• sensibilitate accentuată la rece și dulce;
• fracturi dentare;
• inflamații gingivale și afectarea rădăcinii;
• dificultăți în masticație și vorbire.

Medicul stomatolog joacă un rol esențial în prevenirea și gestionarea acestor probleme. Printre recomandări se numără:

• folosirea unei periuțe cu peri moi și tehnici corecte de periaj;
• limitarea consumului de alimente și băuturi acide;
• utilizarea gutierelor pentru pacienții cu bruxism;
• corectarea mușcăturii prin tratamente ortodontice, acolo unde este cazul.

Tratamentul variază în funcție de gravitatea uzurii și poate include obturații estetice, coroane dentare sau fațete, pentru refacerea formei și funcționalității.